back on track

E bine sa mai iei cate o pauza. Nu ca as fi avut o neaparata nevoie, desi, da, eram epuizata. Dar pauza mea a fost cam lunga si efectele se simt. Degetele mi se opresc la jumatatea distantei cu tastatura, nestiind incotro s-o apuce. Ochii mi se acomodeaza greu cu albul paginii peste care cuvintele se rostogolesc rar si la intervale neregulate. Creieru-mi refuza cu incapatanare sa gandeasca si nu il pot invinovati intr-un mod direct. Iar cum toate lucrurile bune se termina repede, la fel si continua stare de lâncezeală, sentimentul atat de placut ca n-ai nimic de facut si vara mea au tinut mortis sa confirme aceasta teorie. Desi initial trebuia sa fie o ‘rememorare-a-verii-mele-super-tari- sa-muriti-voi-de-ciuda-invidiosilor-haha’, la un moment dat printre cele 20 de minute scurse intre „e bine” si „desi”, postarea mea si-a schimbat directia, indreptandu-se apocaliptic catre ‘ce-de-rahat-primă-saptamana-de-scoala-am-avut-sa-mor-eu-de-ciuda-si-voi-nu’. Dar asta e doar asa, din spirit de solidaritate fata de L, sa nu credeti ca ati scapat de postarea privind minunata mea vara. Recitind ultimele doua fraze, ma simt obligata sa mentionez ca am petrecut mult prea mult timp in compania tovarasei Amariei, cunoscuta si ca Cea Mai Narcisista Persoana In Viata.

Acum ca am scapat de obligatia scuzelor de rigoare, revin. Nu prea multe despre prima saptamana de scoala, ca sa nu va ofer satisfactie. Alarma telefonului reamintindu-si dupa 3 luni sa sune la 6.45, trasul draperiilor fara sa dau ochii cu soarele la zenit, dusul cu apa rece caci cea calda nu e foarte matinala si are rau de inaltime, de asta vine mai rar pe la etajul 8, regasirea vechilor mele prietene-camasile albe, tata injurand materialul din care e facuta cravata in timp ce ii face nod, mama inca aflata sub impresia ca micul-dejun e mai important decat felul in care-mi sta parul, liftul lasandu-se asteptat cand eu deja sunt in intarziere, aglomeratia din autobuz, aglomeratia de pe strazi, aglomeratia din curtea liceului, aglomeratia dinauntrul liceului si mai putin aglomerata aglomeratie din clasa. Aceleasi mutre cunoscute, de care am avut timp sa ma satur timp de 9 luni, de cateva dintre ele chiar 12. Doar locatia e noua: ne-am mutat „la oras”. Si colega de banca, dar ea e un fel de nouă-veche, deci nu se pune. Stres inca din primele zile, cu amenintarea testelor initiale planând asupra noastra, cu lectii predate ce nu suportau amanare caci „in momentul de fata este clar pentru noi ca timpul este scurt si materia multa”, cu teme si proiecte si teme si proiecte, cu orare provizorii al naibii de incarcate, cu ţârâitul soneriei maltratandu-ne urechile intr-un mod placut, necunoscut nouă pana atunci, cu zambete false la tot pasul, cu aia de-a 13a care se tot etaleaza prin liceu, vanzandu-si cartile tocite si privindu-ne cu superioritate, ca ei is studenti acum si isi mai permit sa frece luleaua pan’ la intai si cu o gramada de alte lucruri care ma calca urat de tot pe bataturi.

Si nu, n-a fost bine. Si te rog, du-te dracu’, alarma mea! (ca sa fiu in ton cu Liz pan’ la capat)

pî.sî. Asta a fost asa, de dezmortire si de uelcăm bec tu scul. Promit solemn sa scot si artileria grea cat mai curand. Intre timp, o sa ma joc ruleta ruseasca cu noii mei prieteni, radicalii de ordinul x. ^^

alt pî.sî.  bucurati-va de stilul asta summer-ish cat mai puteti. CUŢITUL revine curand.

pî.sî. melodic.

Anunțuri

he will be sunshine.

Nu esti indragostita? Uite, a venit primavara.

– Primavara? Cand o sa vina pentru mine, am s-o recunosc si am sa-i ies inainte.

vreau o primavara cu soare cald si liliac alb in aprilie.  and i will be loved.

„Cand chiar nu am ce face”

..cum ar zice Subi.

violet.violent.violenta.turbulenta.penitenta.abstinenta.abstract. alb.astru.

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

de obicei apas pe taste in nestire, „iduyhgsufysufauiyfrestfgvbsdvr” gen. dar asta se intampla cand sunt nervoasa, iar acum nu sunt. sunt calma, deci inchid ochii si tin apasat pe prima tasta pe care degetul meu aratator o nimereste. „h”. asa ne jucam si in ora de geografie, cu atlasul deschis la harta lumii. inchidem ochii, spunem ceva gen „aici o sa merg la vara/o sa ma casatoresc/o sa mor/o sa ma ratacesc etc” , invartim bagheta magica in aer si gaurim atlasul intr-un punct. acolo. o sa fac facultatea in congo, o sa ma marit in mijlocul pacificului si o sa nasc primul copil in indonezia. o sa-l cheme Nigeria. sper macar sa fie o ea.

beau limonada dintr-o sticla roz de wonder spring si r.w. e pe repeat. geniala. si asta la fel.

iar chestii care ma trezesc in mijlocul noptii sa le scriu. si e starea aia cand cineva trage de tine sa deschizi ochii, dar somnul e DULCE(!!!) si nu vrei. dar ma obliga, pentru ca stiu ca o sa le uit si apoi imi pare rau ca doar is gandurile mele. iar uitarea e un lucru groaznic.

n-am pî. sî.

i’m doing fine, thanks.

dragostea nu-ti bate la usa. dragostea nu se intalneste in autobuz si nici la semafor. dragostea nu vine dintr-o privire. nu-ti scapi niciodata teancul de carti din brate si dragostea te ajuta sa le ridici. dragostea nu seamana cu cea din filme. acolo sunt iubiri stupide si neverosimile pe care niciodata nu le intalnesti in realitate. dragostea nu te salveaza cand esti pe punctul de a te arunca dupa un pod. dragostea nu alearga dupa tine pe furtuna si nu-ti canta soptit in ureche versuri atunci inventate, doar pentru tine. dragostea nu vine pe cal alb iar fat-frumos nu mai stie ce-i dragostea. dragostea nu-ti lasa buchete uriase de flori la usa. dragostea nu te tine de mana cand ti-e frica. dragostea nu se tese din zambete si priviri. dragostea nu e calatorul de langa tine atunci cand mergi cu trenul. dragostea nu o intalnesti pe stradute inguste si curate si pavate cu piatra cubica, in timp ce porti un pardesiu strans pe talie si zambesti unui copilas. dragostea nu-ti aduce mic dejunul la pat. dragostea nu iti zambeste intr-o cafenea si nu iti trimite mesaje dragute scrise pe servetele. dragostea habar n-are cate cubulete de zahar obisnuiesti sa pui in ceai si care e culoarea ta preferata. dragostea e rautacioasa si rea si dragostea doare.

nu.

dragostea alearga cu tine de mana prin ploaie. dragostea te duce in brate pe plaja si se intinde pe nisip langa tine cand soarele iese din mare. si e dragostea cea care te invata sa inoti si sa sari de pe stanci si sa invingi toate fricile din lume. dragostea nu uita cand e ziua ta si nici ziua in care ai cunoscut-o. dragostea e fiecare zambet si e imbujorarea obrajilor tai. dragostea e in fiecare rochita inflorata pe care o porti. dragostea stie sa-ti cante la chitara versuri atunci compuse, doar pentru tine. dragostea stie ca ti-e frica de intuneric si nu-ti da drumul nicio clipa atunci cand luminile se sting. dragostea stie cand sa te sarute pe frunte si nu pe buze. dragostea iti cunoaste lobul urechii, clavicula, gatul, incheieturile mainilor, soldurile, colturile gurii, umerii, degetele, pielea, bataile inimii. dragostea iti recunoaste mersul, vocea si rasul de la departare. dragostea iti stie parfumul, iti suporta glasul atunci cand fredonezi o melodie si adoarme cu tine la telefon, spunandu-ti povesti. dragostea e binevoitoare si buna si dragostea vindeca.

nu.

p.s. Mi s-a spus ca nu stiu sa iubesc. Stiu, doar ca n-am iubit pana acum. Nu va iubesc, si cand imi spuneti ca ma iubiti, asta ma opreste de la a va iubi. :)

supă de pui pentru suflet de copil.

sau Trei este un număr magic.

Fulgi topindu-se uşor de fereastră, străzi albe sub felinare încă aprinse, ochi mari de uimire, zâmbet larg întipărit pe faţă, pijamale aruncate în grabă, somn uitat in perne, nerăbdare nerăbdare nerăbdare. Fericire fericire fericire.

Prima ninsoare. Multe feţe îmbujorate, bulgări de zăpadă zburând în toate părţile, zâmbete sincere, adolescenţi ce nu vor să renunţe cu niciun chip la sufletele lor de copii, emoţionaţi dintr-odată de Moş Crăciunul transformat în diriga, care îi cheamă pe rând spre a le oferi cadourile de sub brad. Sper din suflet că ţi-a plăcut, Şub. Îţi mulţumesc pentru îmbrăţişările strânse strânse strânse. Şi pentru tot. Şi ţie, Liz, de asemenea. Emoţie emoţie emoţie. Bucurie bucurie bucurie.

Copilul atât de drag mie, aducându-mi în casă mirosul frigului de afară, cu flori de nea în păr şi zâmbet îngheţat pe buzele roşii, cu mâinile reci apucându-le pe ale mele: „ninge, zânaaa, ningeee!”. Niciodată obosită, niciodată fără poftă de o plimbare: „e superb afară. hai!” Bucuroasă să o văd zâmbind din toată inima, o las să mă ducă oriunde vrea, pe străzile ei, prin locurile noastre, jucându-ne prin troiene neatinse până atunci, care parcă ne aşteptau numai pe noi, să sărbătorim iarna noastră, vacanţa noastră, zăpada noastră, prietenia noastră. Promite-mi că n-ai să permiţi niciodată mănuşilor noastre să se despartă. Alb alb alb. Noi noi noi.

Lista de cadouri- nu pe care vreau să le primesc,ci pe care le voi dărui- este gata. Şi le voi dărui din suflet, pentru că eu deja am primit ce-mi doream cel mai mult, pentru că mă ţin de mână, îmi dau şerveţele când îmi curge nasul şi mă scutură de zăpadă exact persoanele pe care le vroiam lângă mine, pentru că e sărbătoare peste tot şi asta mă face să mă simt al naibii de generoasă! Şi o să iubesc şi o să râd şi o să dansez fără să obosesc şi o să le zâmbesc celorlalţi pentru ca am învăţat ca împărţindu-ţi fericirea, nu ţi-o împuţinezi. Dimpotrivă.

Ninge ninge ninge. Ninge ninge ninge.

P.S.  Visez că îţi mângâi obrajii cu mâini dezgolite şi reci şi zâmbesc.

Kilometrica Ţiganiadă

*Îşi face apariţia un prezentator la costum, frezat, gelat à la Elvis, cu un zâmbet laaarg şi tâmp pe faţă, gen Gicuţu* : Oameni din toate micro-regiunile Galaţiului, luaţi-vă frumuşel gecile de fâş din cuier, fesurile şi fularele şi purcedeţi binevoitori spre centru pentru că…*suspans, publicul freamătă* sunt Zilele Oraşului!!! *publicul e in delir* Vă aşteaptă o ofertă bogată şi diversificată de îmbulzeală, mirosuri variind de la mici, pastrame şi fripturi la mere caramelizate şi colaci secuieşti *publicul saliveaza*, tarabe plantate pe o rază de câţiva kilometri, pline cu toate prostiile cumpărabile de care nu aveţi şi nici nu veţi avea vreodată nevoie, zgomote începând cu sunete scoase de o ceată de ţigani care se vor trib mayaş sau Compay Segundo sau cine ştie ce şi continuând cu muzică populară agăţată de stâlpi (Sasha a desluşit misterul), răcnindu-ţi în ureche în acordurile tarafului de la Clejani şi să nu uităm de oferta de cefe-late gata să profite de înghesuială pentru a pune vreunei puicuţe mâna pe fund, cocalari care şi-au scos gagicile în lume şi le cumpără câte un briz-briz kitchos ca să le arate dragostea, piţipoance care umblă la braţ cu alte piţipoance, toate îmbrăcate cu geci de fâş până deasupra buricului, etalându-şi colacii (mai ceva ca ăia secuieşti) în speranţa că le va pune vreun nene bucălat mâna pe fund şi diferite alte specii relativ umane, purtătoare de stafilococi hepatici, aviară, porcină, hiv, tbc et caetera, gata să-şi împartă viruşii cu miile de persoane strânse claie peste grămadă pe Brăilei. Nu rataţi!!! Oferta este limitată! *publicul, înnebunit,  se îmbulzeşte pe străzi, prezentatorul rânjeşte mulţumit*.

Mă îngrozeşte dar mă şi amuză pe de-o parte toată ţiganiada asta de zilele orasului. Mii de oameni prostiţi atât de uşor, manipulaţi în masă, scoşi în stradă de mirosul micilor şi al vinului fiert, chieltuindu-şi alocaţia/salariul/pensia pe nimicuri nefolositoare, doar ca să “simtă atmosfera de sărbătoare”. No, asta deja nu mai e sărbătoare, e un bâlci ordinar, pardonnez-moi!

Singurul lucru care îmi place e că s-au aprins beculeţele, chiar şi-aşa sărăcăcioase cum sunt. Şi ceaţa care îmi dă frâu liber imaginaţiei şi chef de spus poveşti. Şi ca fericită posesoare al numelui Andreea, e ziua mea. Şi mă bucură asta pentru că ştiu că o sa mi-o petrec alături de Dianele din viaţa mea, care au reuşit să-mi pătrundă pe sub piele şi în suflet şi s-au transformat în Daia şi Sasha şi mai apoi în leprele supreme fără de care nu-mi concep week-end-urile şi fără de care poveştile mele ar rămâne nespuse pe vârfurile buzelor. Şi ştiu că o să-mi vină şi el să mă îmbrăţişeze strâns-strâns şi să cânte cu mine Tenacious D. Şi or să mă ducă într-un loc călduţ şi primitor, o să le spun poveşti şi or să mă facă să râd şi-o să mă simt iubită şi înconjurată de prieteni, aşa cum vroiam.

E sfârşit de toamnă, ceaţă şi ferestrele sunt aburite..

Na, c-am facut-o si pe asta!

Da, domnule, m-am uitat si eu ca juma’ din populatia globului la fenomenul-ultra-mega-extra-fenomenal numit Twilight al 2-lea: Luna Noua. Pff ! Avea dreptate Granny: curiosity killed the cat.

Pai sa vedem. In primul rand, daca n-ai vazut primul film sau n-ai citit cartile is foarte putine sanse sa intelegi ceva din ce fac aia p’acolo. Pe scurt: don’soara Bella implineste 18 ani si se viseaza bunica si se oftica pe ta’su pen’ca vrea si omu’ sa faca o gluma si ii zice ca are un fir de par alb. Trecem peste. Ajunge ea cu rabla la scoala, face niste poze, ii vine iubitu’, ii zice ca-i mai batrana ca el, el ii zice ca are peste 100 de ani, se mai uita putin la Romeo si Julieta, el filozofeaza ceva despre sinucidere si deodata ajungem la petrecerea Bellei, care are loc acasa la Culleni. Mmbuun. Se taie fatuca la deget, unul din vampiri vrea s-o atace, Edward, intr-un exces de zel, o da cu capu’ de pereti, mai strica si frumusete de pian, in fine. Misto majorat, zic. O coase nea doctoru si atunci e o faza care n-am priceput-o si am vazut ca-i importanta in restul filmului. Ceva cu iadu’ si cu sufletu, in fine, trecem si peste asta. Vampirasul o duce in padure, o paraseste din prea multa iubire, dispare si apoi ea se mai plimba nitel prin padure si adoarme. Ta’su-i disperat, o gaseste un smecher la bustul gol, urmeaza un schimb dubios de priviri intre pletosu’ de Jacob si smecherul dezbracat. Se trece peste. Vreo 5 minute din film se pierd privind-o pe tipa cum sta pe scaun si cameramanul o inconjoara de cateva ori si pe ecran trec lunile. No, frumos, artistic chiar, pana in cele mai adanc infipte cabluri ale camerei ce-o filmeaza! Fatuca mai are ea niste cosmaruri si urla prin somn, sta ca de obicei cu gura intredeschisa mult si degeaba, afiseaza cunoscutele ei expresii tampe, se mai plimba de nebuna prin paduri, mai zice vreo doua replici asa ca la pereti, se mai da la niste motociclisti ceafa-lata, se-mprieteneste cu pletosu-varcolac (care se tunde intre timp si mai tot filmu umbla dezbracat chiar daca ploua/ninge/tuna/fulgera ca cica are o febra foarte misto care il face sa fie in calduri tot timpul), face cascadorii cu trotineta, mai scapa de un vampir rau si infometat, palmuieste niste varcolaci si, in fine, se arunca de pe stanci putin. Actiunea propriu-zisa incepe in ultimele 20 de minute din film cand vampirul cel sexi crede ca gagica-sa a murit si vrea sa moara si el si ea alearga prin fantani arteziene ca sa-si salveze dragostea vietii. Bineinteles ca ajunge la timp (ca deh, mai sunt inca 2 filme de facut), se pupa ei p-acolo, ea ii spune ‘sunt vie, te-am salvat,poti sa pleci” gen, el ii spune ‘nu vreau sa plec, te iubesc, te vreau nervos’ gen, se mai pupa putin asa, insa surpriza! asta nu e tot. Se pare ca sefii vampirilor mai au nu stiu ce treaba cu ei. No buuun. Ajung ei la sefi, aia o iau drept desert insa mai-marele vampirilor descopera ca ea ii mai speciala asa si ca ar fi o vampirita foarte culără si scapa. Dup-aia ii mai zice varcolacului-etalator-de-bicepsi-tricepsi-etc. ca il iubeste dar ca ea l-a ales din frageda pruncie pe vampirel (deh, poate i-or placea mai mult scandinavii reci ca gheata decat latino-loverii fierbinti), ala de suparare se transforma, maraie putin, apoi face niste puppy-eyes gen si fuge in padure. Edward cel smecher ii zice ca se ofera el sa-si piarda sufletu’ sau ceva gen si s-o tranforme si o cere de nevasta. Ea, bineinteles, afiseaza una din tampele ei expresii, neuitand de gurita intredeschisa a mirare. Restul,e tacere! (si suspans cica). THE END.

Ca s-o scurtez, is profund dezamagita. Primul o fost mai bun. Mi-o placut insa de Dakota Fanning si soundtrack-ul. Macar la muzica sa fie si astia buni.

P.S.  Acum haideti, dragele mele fane ‘Bella+Edward=love’, ardeti-ma pe rug!

Previous Older Entries