Ah, les beaux garcons..

Sau pe ce planuri ne mai afecteaza criza.

Sa nu intelegeti ca ma refer (neaparat) la criza economica atat de mult mediatizata. Nu. Poa’ sa fie vorba la fel de bine de criza adolescentina sau de o criza de personalitate sau de o criza de epilepsie. Irelevant, oricum, in toate trei cazurile. Si acum, lasand crizele la o parte,  sa vedem la ce ma refer eu aicişa: tot la vesnicul levea – tinereţ al cimitirii mele – , bineinteles! Mai precis, la reprezentantii de sex masculin ce il populeaza in proportie de FETE : BAIETI = 70% : 30% (asa, frumos, ca la chimie, sa fie Berze mandru de mine *smug*).

Si ce-i cu ei, va intrebati voi, dragi cititori concreti, naratari sau d-alte feluri. Pai este, ca nu  prea sunt. Ma uit la sarmanele boboace si mai-mai ca mi se scurge-o lacrima in coltu’ ochiului cand vad ca n-au dupa cine suspina. Deci nu se poate, dom’le, nu se poate sa-ti ramana balele in gura, la liceu, cand te asteptai sa vezi pe coridoare ponei Barbie calariti de Keni.  Poate dintr-a Xa, cand o sa ne mutam in liceu, o sa ochiti si voi pe cineva ascuns prin vreun colt de coridor, daca nu, va mai raman bobocii de la anul (daca va asumati riscul sa fiti acuzate de pedofilie). Sau, in ultima  instanta, veti deveni niste depresive absorbite de brosurile de la Avon si dependente de ciocolata, veti ajunge obeze, nu veti avea niciun prieten pana la sfarsitul lu’ a XIIa, veti iesi doar in Gradina Publica cu tovarasele de suferinta, si ele obeze si depresive, le veti face voodoo colegelor voastre gazele silfide si superbe si veti intalni adevarata dragoste in autobuz, mult dupa douaj’ de ani.

Oricum, nu merita sa va consumati lichidul bucal pe feti-frumosii leveisti, pentru ca iata ce zic ei, citez  „Printre boboacele de anul asta..nimic special” am incheiat citatul. Aha, deci voi (noi, tot aia) nu sunteti destul de „speciale” pentru ei, masculii alfa. Acuma nu disperati nici voi, „dragele mele coconele”, ca doara n-o fi sfarsitul lumii. Ganditi-va ca n-au descoperit inca ilenele si cosanzenele ce zac in voi.

Mie oricum nu-mi pasa, fiin’ca am baiatul meu cu ochi intunecati care ma tine de mana si ma alinta si ma ia in brate si-mi da sa beau cafea cu lapte. E mefistofelic si face rime care ma supara dar stie el cum sa ma priveasca si cum sa-mi zambeasca si ma pupa pe frunte si ma-mpaca si atunci il sarut pe pleoape si-i al meu. Pour toi, mon amourrr.

P.S. Articolul asta e pentru draga de Addie, care ar vrea sa-si clateasca ochii si n-are cu ce.

Ghidul profesorului : Cum sa te urasca elevii.

Dragii profesori, daca v-ati saturat sa fiti batjocoriti de elevi de rad si tablele cu tot cu creta de voi, daca vi s-a acrit sa vorbiti cu peretii la fiecare ora, daca orice metoda de a-i impiedica sa copieze chiar sub nasul vostru a dat gres, daca v-au dat vreodata lacrimile de nervi la o ora si ati iesit furtunos din clasa sub ploaia de fluieraturi si hohote de ras si daca ati fost vreodata invidiosi pe colegii dumneavoastra de cancelarie care sunt respectati de elevi, atunci cititi exact ceea ce va trebuie.

Mai jos veti gasi cateva sfaturi care v-ar putea ajuta sa fiti urâţi de puşlamale. Daca va vor respecta dupa asta, nu pot sa va asigur, insa sunt sanse mari ca orele dumneavoastra sa fie mai linistite.

Pasul 1: Fiti PUNCTUAL. Stati cu mana pe clanta si intrati inainte sa termine de ţârâit clopotelul. Daca aveti putintica tarie de caracter, puteti veni chiar din pauza. Bineinteles ca inca n-ati reusit sa va impuneti in fata bestiilor. Nu-i nimic. Strigati catalogul. Cum nimeni din clasa n-o sa va bage in seama si n-o sa-si auda numele strigate, puneti-le absente la toti.

Pasul 2: EXTEMPORALIZATI-I. Presupunem ca pasul 1 nu v-a adus respectul asteptat si nu v-ati ales decat cu niste injuraturi si harmalaia de toate zilele. Nu disperati caci “una hirunda non facit ver”! Incercati sa le dati un extemporal. Nu conteaza ca nu va vor lua in serios si vor preda foile goale. Puneti-le notele pe care le merita. Deja ura incepe sa incolteasca. Sunteti pe drumul cel bun.

Pasul 3: UMILITI-I. In functie de materia pe care o predati, scoateti împieliţaţii la tabla. Nu pe toti o data! Asa, cate unu-doi. De la sine inteles ca n-au habar nimic din monologul dumneavoastra adresat de ora trecuta. Obligati-i sa se catere intr-un arbore de CACAO in fata intregii clase. E drept ca ai nevoie de tactica si stil ca sa umilesti un elev care de obicei era cel care te umilea pe tine. Nu-i nimic, “repetitio mater studiorum est”,dumneavoastra trebuie sa stiti prea bine ca doar le-ati umplut capul elevilor cu vorba asta de duh,nu? Deja ura incepe sa clocoteasca. E bine. Nu mai e mult.

Pasul 4: PEDEPSITI-I. Puneti-le note proaste. Din orice: teme nefacute (am uitat sa mentionez ca trebuie sa le dati teme muuultee,nu gluma! pe care sa le verificati),caiete uitate,lectii neinvatate etc. Motive se gasesc, inventivi sa fiti! Deja s-ar putea sa apeleze la voodoo sau sa va zgarie masina. E foarte bine. Inca putin.

Pasul 5: Dau semne ca s-au mai potolit? Incep sa-si ia notite pe caietele din care faceau avioane pana atunci? Vi se acorda macar o farama de atentie? Perfect. Notele de 2,3 si 4 i-au inspaimantat. Tot ce trebuie sa mai faceti e sa le aplicati lovitura de gratie: acum ca se implica la ora, nu o mai faceti dumneavoastra! Fiti cel mai prost profesor din lume, predati intr-un stil grotesc si dezorientati-i total. Vor fi nevoiti sa vina la pregatire ca sa inteleaga ceva si ca sa treaca clasa. De aici e la latitudinea dumneavoastra daca ii veti tortura si la domiciliu sau va veti rezuma doar pe terenul neutru dintre catedra si banci. Pasul 5 e un sfat practic 2 in 1 ca cafeaua: obligati progeniturile sa va suporte si in afara orelor de curs si in plus, va veti permite un creion cu mina (pentru punctele scazute la purtare), un stilou (pentru a trece notele de 2,3 si 4) sau chiar un diplomat nou-nout! Gata. Chinul (n-)a luat sfarsit.

P.S.  Daca elevii tot va arunca bucatele de hartie suflate prin tevi in cap si dupa ce ati pus in aplicare intr-un mod consecvent sfaturile din Ghid, nu ma lasati corijenta! Asa isi manifesta ei ura si in plus, ghidul se numea “Cum sa te urască elevii”, nu “Cum sa te respecte/iubeasca/idolatrizeze elevii”. Am zis!

Povesteste-mi despre visul tau..

Intrarea se face pe baza de invitatii, care costa 2,5 lei (e pt un scop caritabil, tanara cu tumoare pe creier),  persoanele interesate ne pot contacta la grajduri – 9A (adica o pot contacta pe Liz – omul nostru bun la toate) Va asteeeptaam! (Doamne-ajuta sa n-am trac!)

P.S. Multumiri Artistului pentru afis, cortina si sprijin in toate cele si lui monsieur Berenstein pentru sonorizare si, de asemenea, sprijin neconditionat!

(┐) Stimatul si fumatul..

..sau stimabilul si fumatul, dar cum românul s-a nascut poet, ati prins voi ideea.

Dragi colegi fumatori dă prin levea ,

Vă rog frumos, fumaţi! Nu lăsaţi frigul, vântul sau ploaia să vă descurajeze! Uitaţi cum facem.  Eu vă dau binecuvântarea mea şi voi îmi promiteţi că o să fumaţi în faţa grajdurilor lunea in timpul orei de la 12 la 1 şi marţea şi vinerea de la 9 la 10. Şi cum voi sunteţi persoane serioase, o să vă poziţionaţi strategic în faţa geamurilor clasei mele. E simplu, nu? Faceţi voi asta pentru mine şi promit că în loc de pastile Orbit o să- i cer vânzătoarei cutii de chibrituri. Pentru voi, dragii mei!

Nu v-aş cere toate astea dacă n-aş şti ca stimabilului domn Ciuchină îi face o deosebită plăcere să vâneze tineri tutunişti (nu vă simţiţi jigniţi). O singură privire aruncată pe geam şi e de-ajuns. Puteţi veni , deci, oricând în intervalele orare mai sus menţionate, dânsul va şţi ce să facă (mai precis: va ieşi ca Rambo din clasă – pac la razboiu’, ca sa il citez-, lăsând fraza neterminată şi pe noi cu pixurile-n aer, se va îndrepta furtunos spre voi, dragii mei, vă va ţine morală douăj’ de minute şi vă va confisca pachetele de ţigări. Dacă aveţi noroc şi toată lumea de la mine din clasă şi-a făcut tema, îl veţi prinde într-o pasă bună. Deci, nu vă va da amendă. În orice caz, chiar şi dacă sunteţi mai puţin norocoşi, e vorba de o sumă modică: 250-500 RON deci n-aveti motive să vă neliniştiţi). Oricum, treaba voastră e mult mai uşoară decât a noastră (sufletele oropsite dintr-a 9a A). Tot ce aveţi de făcut este să vă aprindeţi, cu multă graţie şi cu talent, ţigara şi s-o fumaţi cu tot atâta graţie şi talent. Pe când noi, va trebui să ne căţărăm pe ferestre, scaune şi bănci, ca să vedem spectacolul. După ce ne vom fi plictisit, în timpul rămas, va trebui să memorăm tot ce n-am avut timp să învăţam acasă şi apoi, la intoarcerea razboinicului luminii,  să părem foarte nemulţumiţi de faptul că am pierdut atâta timp din oră. Faceţi şi voi diferenţa! Dacă la început păreaţi speriaţi, aşa-i că acum vă daţi seama cât de uşor e ceea ce vă cer ? Aşa-i!

Ştiu că pot avea încredere în voi şi că veţi accepta bucuroşi să vă găuriţi plămânii şi eventual puşculiţele pentru a evita să ne distrugem noi mediile la fizică. Doar e pentru un scop caritabil, ce naiba!

P.S. Vă mulţumesc anticipat şi nu uitaţi : viciul înainte de toate!

Cu drag, a voastră Zână!

october the 13th.

Marti 13.  Zice lumea c-o fi zi cu ghinion. Eu mi-am propus de ieri, luni 12, sa nu fie. Si n-a fost. Ba chiar as putea zice ca a fost zi cu noroc. Scapat-am cu viata de fizica si de mate, suportat-am cu brio orele lu’ Covrigiz, Australopitecus si Papagal, (ce mai, sunt buna!) in rest, nimic iesit din comun. Ba da, a plouat azi si a fost frumos. Si Deneca mi-a salvat viata cu covrigii-minune (multumiri!).

Maine am doua lucrari la bio (prima ora!) si chimie (am avut eu ideea stralucita sa chiulesc exact la ora de dinainte de lucrare). Vai mamica mea care ai fost intelegatoare cu 5-ul de la mate dar care s-ar putea sa ma linsezi daca mai vin cu note d-astea si la bio si chimie! Nu stiu nimic pentru maine dar eu imi etalez incoerenta in idei pe blog. Veri nais.

In alta (dez)ordine de idei. Incep sa ma dispere canile de ceai si cafea. Adica nu canile. Ceaiul si cafeaua. Nu pot sa citesc si eu un blog linistita ca hop! da-i cu ceaiu’ si cafeaua. Ca vezi draga Doamne, daca n-ai ceaiu’ sau cafeaua in brate nu poti sa scrii un articol citibil. Pai bine, fratica, inteleg eu ca-i tru si feshan sa fii  „a coffee addict” sau sa bei „green tea” da’ ,zau, nu vreti sa ma mai scutiti?! Sau ok, stati cu ceaiu’ sau cafeaua-n brate si scrieti-va posturile, dar macar nu mai incepeti cu acelasi sablon gen ” Nu stiu ce sa scriu azi lalalala stau cu cana de cafea pe masa si lalala mai iau o gura de ceai/cafea lalalala imi mai vine o idee lalala” si hai sa cautam pe wikipedia despre originile ceaiului in China si cafeaua din Brazilia si vaaai, ce articol reusit! SAU: „Sunt mort de somn lalala dar exact acus la miezu noptii m-a trasnit inspiratia divina si lalala numai cana de cafea imi mai tine gandurile treze si mai stiu eu in ce fel lalala„. Pe bune acuma! Stiu si eu ca ceaiu’ ii bun (cafea nu beau) si mie-mi place, ca deh! a venit toamna si is racita si ma hidratez si-mi aluneca bulinele mai usor pe gat si beau si eu mai bine de 2 litri, ca la carte, da’ zau daca incep sa-i inchin acuma poeme, imnuri si ode pe blog Sfantului Ceai.  Am zis!

Mda, asta-i ce ma macina pe mine de cateva zile si nu ma lasa sa dorm noptile. Acuma ca mi-am zis oful, m-a cuprins asaa o pace sufleteasca de-mi vine sa dorm. Dar nu-mi permit luxul, pentru ca am pierdut vremea cu ceaiu’ si cafeaua si celulele procariote si eucariote nu se-nvata singure.

Finger crossed for tomorrow, please!

fiiijouux.

Accesorii faine-faine, bratari impletite, cercelusi, pandantive etc, modelate foarte dragut din fimo. Mie una imi plac de mor. Daca n-aveti inspiratie/posibilitate/imaginatie sau cine stie ce v-ar mai putea lipsi si vreti sa iesiti in evidenta cu niste chestii colorate, simpatice si originale, click aici .

P.S. Nu mai ai de ce sa te plangi, Danna. Mi-am tinut promisiunea. ;;)

we will rock you, cnva! >:)

Incepem sa ne cunoastem. Incepem sa legam prietenii. Si asta e bine. Tare-as vrea ca presimtirea infiripata de pe-acuma- ca vom fi o clasa unita- sa se implineasca. Planuim, gandim, actionam, vorbim, radem, ne tinem de mana, ne hlizim, ne ajutam, ne jucam si ne simtim bine. Impreuna. Plutim pe ape tulburi dar avem panze puternice. Si asta, de asemenea, e bine.

Cu mici exceptii, nu suntem oameni credinciosi- radem pe burta la religie si nu cladim bisericute. Impreuna ne bucuram de soarele caldut de toamna, impreuna ne indreptam spre grajduri cand zarim catalogul urmat de profesor, impreuna planuim sa rasturnam puterea (haha) si impreuna suportam mai usor tortura. Imi place. Imi place de mor. Sa va vad fetele somnoroase, sa ne savuram merele pe chestiile alea verzi, sa tremuram afara la prima ora, asteptandu-ne unii pe altii si intampinandu-ne cu cate un ‘Neata!’ zambitor.

Va multumesc, 9A, pentru ca faceti cotetul nostru un loc cald si primitor, dupa cum urmeaza:

Multumesc grupului „chestiilor-verzi-de-pe-teren” pentru ca facem impreuna baie de soare si radem de „baschetbalistii” cnva-ului.

Multumesc grupului „castelanelor si castelanului” pt ca induram cu stoinicie frigul si drumul pana la castel, sperand de fiecare data ca „poate azi nu vine” si incetand sa mai speram cand auzim de pe scari binecunoscutul „good morning” ascutit.

Multumiri, de asemenea, grupului „bancilor care-mi inconjoara banca”, cu urmatoarele mentiuni: Iuliei, pen’ca ne amintim de vremurile bune si radem pana ni se termina oxigenul din creiere; lui Deneca si parului ei din motive prezentate intr-un post anterior si  lui Monici, care ne ajuta pe noi, muritoarele, cu mintea ei de geniu in toate cele (pt aia de la Humanitas: pe langa Raftul Denisei, ati putea scoate si Enciclopedia Monicai).

Revenind. Multumesc grupului din maxi, pen’ca faceti sa rasune masina de glumele si hohotele noastre de ras.

Finally, multumesc grupului „celor-cu-care-schimb-zambete-si-priviri-amuzate-prin-ore”, care include toate gruparile de stanga, dreapta si de centru mai sus mentionate si din care faceti parte voi toti, cei carora le multumesc si le dedic acest post.

P.S.   Si ca s-o citez pe  dnk, „pentru ca noi suntem cei mai tari” ! (muhaha)

Previous Older Entries