back on track

E bine sa mai iei cate o pauza. Nu ca as fi avut o neaparata nevoie, desi, da, eram epuizata. Dar pauza mea a fost cam lunga si efectele se simt. Degetele mi se opresc la jumatatea distantei cu tastatura, nestiind incotro s-o apuce. Ochii mi se acomodeaza greu cu albul paginii peste care cuvintele se rostogolesc rar si la intervale neregulate. Creieru-mi refuza cu incapatanare sa gandeasca si nu il pot invinovati intr-un mod direct. Iar cum toate lucrurile bune se termina repede, la fel si continua stare de lâncezeală, sentimentul atat de placut ca n-ai nimic de facut si vara mea au tinut mortis sa confirme aceasta teorie. Desi initial trebuia sa fie o ‘rememorare-a-verii-mele-super-tari- sa-muriti-voi-de-ciuda-invidiosilor-haha’, la un moment dat printre cele 20 de minute scurse intre „e bine” si „desi”, postarea mea si-a schimbat directia, indreptandu-se apocaliptic catre ‘ce-de-rahat-primă-saptamana-de-scoala-am-avut-sa-mor-eu-de-ciuda-si-voi-nu’. Dar asta e doar asa, din spirit de solidaritate fata de L, sa nu credeti ca ati scapat de postarea privind minunata mea vara. Recitind ultimele doua fraze, ma simt obligata sa mentionez ca am petrecut mult prea mult timp in compania tovarasei Amariei, cunoscuta si ca Cea Mai Narcisista Persoana In Viata.

Acum ca am scapat de obligatia scuzelor de rigoare, revin. Nu prea multe despre prima saptamana de scoala, ca sa nu va ofer satisfactie. Alarma telefonului reamintindu-si dupa 3 luni sa sune la 6.45, trasul draperiilor fara sa dau ochii cu soarele la zenit, dusul cu apa rece caci cea calda nu e foarte matinala si are rau de inaltime, de asta vine mai rar pe la etajul 8, regasirea vechilor mele prietene-camasile albe, tata injurand materialul din care e facuta cravata in timp ce ii face nod, mama inca aflata sub impresia ca micul-dejun e mai important decat felul in care-mi sta parul, liftul lasandu-se asteptat cand eu deja sunt in intarziere, aglomeratia din autobuz, aglomeratia de pe strazi, aglomeratia din curtea liceului, aglomeratia dinauntrul liceului si mai putin aglomerata aglomeratie din clasa. Aceleasi mutre cunoscute, de care am avut timp sa ma satur timp de 9 luni, de cateva dintre ele chiar 12. Doar locatia e noua: ne-am mutat „la oras”. Si colega de banca, dar ea e un fel de nouă-veche, deci nu se pune. Stres inca din primele zile, cu amenintarea testelor initiale planând asupra noastra, cu lectii predate ce nu suportau amanare caci „in momentul de fata este clar pentru noi ca timpul este scurt si materia multa”, cu teme si proiecte si teme si proiecte, cu orare provizorii al naibii de incarcate, cu ţârâitul soneriei maltratandu-ne urechile intr-un mod placut, necunoscut nouă pana atunci, cu zambete false la tot pasul, cu aia de-a 13a care se tot etaleaza prin liceu, vanzandu-si cartile tocite si privindu-ne cu superioritate, ca ei is studenti acum si isi mai permit sa frece luleaua pan’ la intai si cu o gramada de alte lucruri care ma calca urat de tot pe bataturi.

Si nu, n-a fost bine. Si te rog, du-te dracu’, alarma mea! (ca sa fiu in ton cu Liz pan’ la capat)

pî.sî. Asta a fost asa, de dezmortire si de uelcăm bec tu scul. Promit solemn sa scot si artileria grea cat mai curand. Intre timp, o sa ma joc ruleta ruseasca cu noii mei prieteni, radicalii de ordinul x. ^^

alt pî.sî.  bucurati-va de stilul asta summer-ish cat mai puteti. CUŢITUL revine curand.

pî.sî. melodic.

A-ram-pam-pam or Let me see your EYP spirit!

Ladies and gentlemen(s!!), guess who’s back! Moi, biensur.

Acum ca am folosit si „english, guys, please” si franceza aka „braila-straight-face”, sa revenim la rumeiniăn. Pornit-am noi spre Mirrors, vineri, 4 am, cu gand de relacseişăn, impartindu-ne putinul oxigen din maxi cu inca 14 persoane, visand la aerul proaspat de  munte si la ‘having fun’. Am avut si aer proaspat, am avut si megaaa-fun, in schimb la faza cu relacseişănul am dat frau mult prea liber imaginatiei. Programul intr-atat de ‘lejer’ incat am dormit 3 ore juma’ in 4 zile. That’s a fact. Solution: 15 ore de somn dupa, pentru a recupera.

Prima zi a fost dedicata in intregime chestiilor pe care nu puteam sa le ocolim/sarim/traversa/escalada/etc, ci trebuia sa mergem „through it”, panzelor de paianjen, masajului in cerc, uscatoarelor de par si broastelor mici si verzi. Dupa ce mi-am vandut pimp-ul aka manwhore aka Vlad si viceversa, purces-am cu totii spre nelipsitul joc cu moneda! Aici a aparut in scena dragul de Thomas, care era foarte dornic de a ma ajuta sa-mi scot moneda cazuta in san. Ca sa ma revansez ca nu i-am acceptat ajutorul, i-am tinut companie in ultima noapte, plictisindu-l teribil cu bancurile mele seci si replicile din desene animate, lucru pe care, bineinteles, nu l-ar recunoaste in veci. Pentru ca totul are un echilibru in univers si karma ma uraste, ziua urmatoare a trebuit sa suport toate glumele ENVI-oaselor pe tema noptii mele albe. Asta ca sa ma invete minte sa nu mai plictisesc oamenii cu glume la care rad doar eu.

A doua zi, la CW, a fost fain, IN SENSUL(!) ca n-au aparut neintelegeri si ca, in cele din urma, dupa o zi intreaga de mimat gandire profunda, am scos-o la capat, reusind sa ocupam paginile 3 si 4 din booklet cu rezolutia noastra. In noaptea asa-ziselor atacuri si discursuri ne-am cam facut de cap, scotand lesa party-animalelor din noi si nelasandu-i sa doarma pe vecinii de palier. Ne cerem scuze, Bacau!

Day 3: General Assembly. Mi-am ignorat complet smasmul din piciorul drept care incerca sa se transforme in carcel si mi-am tinut defence-speech-ul. Am fost „fierce”, ca s-o citez pe dragul nostru chair, RUUUX(*hug*) si ca sa ma dau mare, na! :)) Pentru a continua seria de citate, la plecare profa noastra a zis: „vaai, Sinzi, ai avut parte de un huug! :>„. Trecem peste.  Pe drum, am ajuns vedeta maxi-ului si tin sa le multumesc Andreei si lui Teo, pentru a-mi fi imortalizat somnul absolut idiot. De asemenea, multumiri si pimp-ului meu pentru ca ne-a pus (mie si Lizului) parul lui la dispozitie, intru relaxarea noastra. *temenele*

Odata ajunsa acasa, am facut cea mai scurta baie din viata mea- 10 minute- fara sa numar minutele in care am atipit sub dus si apoi am lovit perna cu o viteza ce o intrecea pe cea a sunetului. Pentru urmatoarele 15 ore am fost complet scoasa din functiune dar am avut parte de cel mai bun somn dintotdeauna.

Ca sa inchei odata, pen’ca ma chinui la postul asta de vreo 2 ore, a fost un week-end de neuitat, pe care de-abia astept sa-l retraiesc, la dimensiuni mai mari, in august.  Greece, here we come!

Here comes the..mailwoman!

Poştăriţele sunt niste fiinte morocanoase, enervante si mereu grabite. Sunt bune la adus alocatia la usa, dar chiar si asa, raman niste fiinte enervante si morocanoase, foooaartee matinale si care nu au fost invatate sa sune frumos la usa.

Odata ca niciodata, am avut o sonerie draguta care scotea un sunet (relativ) melodios, ca un ciripit de privighetoare(in limita in care o sonerie poate fi asemanata cu o privighetoare). Si postaritele veneau si de-abia atingeau butonul negru de langa usa si privighetoarea ciripea scurt si melodios. Atunci ma trezeam din pat cu aminitirea trilului pasarii-sonerie in minte, fara ca acesta sa se repete intr-un mod agresiv si sa-mi zgandare neuronii inca somnorosi. Apoi deschideam usa si postaritele zambeau si imi inmanau plicuri albe cu numele meu pe ele si ma rugau binevoitoare sa semnez. Ne multumeam reciproc si apoi postarita se muta 2 usi mai incolo atingand usor butonul de langa usa respectiva iar mie nu-mi ramanea altceva de facut decat sa inchid propria usa.

Din pacate, privighetoarea a murit odata cu cateva din circuitele electrice ce aveau grija de glasul ei si in locul ei a venit o sirena renegata de surorile ei cu coada de peste pentru ca in loc sa ademeneasca marinari in mreje, ea provoca tsunamiuri cu glasul ei [mel]odios.  In acelasi timp, planetele postaritelor s-au aliniat intr-un mod fatidic, provocand deviatii comportamentale in randul individelor cu traista mare si plina de plicuri, ziare si bani. Acestea au inceput sa descopere placeri nebanuite in a apasa indelung pe butonul negru de langa usa mea, trezind sirena cea uracioasa cu glas de cizma si implicit pe mine. Ma ridic din pat fara aminitirea tipatului sirenei-sonerie, caci aceasta continua sa zbiere intr-un mod extrem de violent si nu am cand sa mi-o amintesc, fiind o tortura constanta pentru neuronii mei inca somnorosi si deschid usa. O individa care pare foarte ofensata ca sunt in pijamale si ca asteapta de 5.3 secunde la usa, imi tranteste in brate niste hartii si un pix, zicandu-mi sa semnez. In timp ce mai scotoceste prin traista ei mare si veche dupa niste hartoage, imi cere pixul inapoi pe un ton care presupunea ca as fi vrut sa-i fur pixul ei galben si urat. Ii dau pixul inapoi insa imediat ajung sa regret, dandu-mi seama ca ar fi fost foarte bun pentru a-i scoate ochii. In cele din urma se muta 2 usi mai incolo, regasindu-si placerea nebanuita de a hartui urechile oamenilor din respectivul apartament iar mie nu-mi ramane altceva de facut decat sa trantesc propria usa si sa ma intorc in pat, dorindu-mi ca sirena sa nu-mi fi speriat somnul de tot, asa cum facea cu marinarii.

Ca la noi, la nimenea!

„Bună ziuă, dragii mei sinistrati afurisiti si pacatosi! Sa nu credeti ca puteti sa ma prostiti pe mine! Chiar daca n-am fost prezent si am vreo doua duzini de declaratii care va absolva de orice vina, eu stiu prea bine ce ati vrut voi sa faceti!  Azi, zi de JOI, ati vrut sa sabotati ora de fizica de VINERI si v-ati transformat in fluturi care produc uragane, desurubeaza si defileteaza 2 randuri de infiletari ale sfintelor calorifere si inunda o treime din sfantul corp D! Daca dupa apa clocotita bagam in calorifere apa rece, e imposibil ca tevile de pe vremea raposatului Cetateanu sa cedeze. Voi sunteti vinovati, pacatosilor!”

Cam asa a incercat stimabilul domn director sa ne sensibilizăze azi, dupa ce clasa noastra a intrat, literalmente, la apa. Dar nu-i bai, noi il iubim oricum. La urma urmei, dupa un dus revigorant si plin de andrenalina sub cascada Niagara varianta imbunatatita cu apa direct din canalizare, o baie de soare in fata grajdurilor e binevenita, nu?

Totusi sa recunoastem: inafara caietelor ‘plouate’  dupa care suferim cu totii si a mirosului incantator in care ne vom petrece ziua de maine, nu prea avem de ce sa ne plangem. Ore nu facuram, populari deveniram. Venea lumea la grajduri mai ceva ca la circ. Exponatele: 9A-istii, bineinteles. Organizam si sesiune de autografe, la cererea publicului, sa stiti.

Intrebare: am fi primit puncte bonus la medie daca ne-am fi donat apa caloriferului pentru stingerea incendiului gimnazistilor???

P.S. Pentru cei care au vazut doar „DUPA” , nu si „IN TIMPUL” :

he will be sunshine.

Nu esti indragostita? Uite, a venit primavara.

– Primavara? Cand o sa vina pentru mine, am s-o recunosc si am sa-i ies inainte.

vreau o primavara cu soare cald si liliac alb in aprilie.  and i will be loved.

„Cand chiar nu am ce face”

..cum ar zice Subi.

violet.violent.violenta.turbulenta.penitenta.abstinenta.abstract. alb.astru.

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

de obicei apas pe taste in nestire, „iduyhgsufysufauiyfrestfgvbsdvr” gen. dar asta se intampla cand sunt nervoasa, iar acum nu sunt. sunt calma, deci inchid ochii si tin apasat pe prima tasta pe care degetul meu aratator o nimereste. „h”. asa ne jucam si in ora de geografie, cu atlasul deschis la harta lumii. inchidem ochii, spunem ceva gen „aici o sa merg la vara/o sa ma casatoresc/o sa mor/o sa ma ratacesc etc” , invartim bagheta magica in aer si gaurim atlasul intr-un punct. acolo. o sa fac facultatea in congo, o sa ma marit in mijlocul pacificului si o sa nasc primul copil in indonezia. o sa-l cheme Nigeria. sper macar sa fie o ea.

beau limonada dintr-o sticla roz de wonder spring si r.w. e pe repeat. geniala. si asta la fel.

iar chestii care ma trezesc in mijlocul noptii sa le scriu. si e starea aia cand cineva trage de tine sa deschizi ochii, dar somnul e DULCE(!!!) si nu vrei. dar ma obliga, pentru ca stiu ca o sa le uit si apoi imi pare rau ca doar is gandurile mele. iar uitarea e un lucru groaznic.

n-am pî. sî.

i’m doing fine, thanks.

dragostea nu-ti bate la usa. dragostea nu se intalneste in autobuz si nici la semafor. dragostea nu vine dintr-o privire. nu-ti scapi niciodata teancul de carti din brate si dragostea te ajuta sa le ridici. dragostea nu seamana cu cea din filme. acolo sunt iubiri stupide si neverosimile pe care niciodata nu le intalnesti in realitate. dragostea nu te salveaza cand esti pe punctul de a te arunca dupa un pod. dragostea nu alearga dupa tine pe furtuna si nu-ti canta soptit in ureche versuri atunci inventate, doar pentru tine. dragostea nu vine pe cal alb iar fat-frumos nu mai stie ce-i dragostea. dragostea nu-ti lasa buchete uriase de flori la usa. dragostea nu te tine de mana cand ti-e frica. dragostea nu se tese din zambete si priviri. dragostea nu e calatorul de langa tine atunci cand mergi cu trenul. dragostea nu o intalnesti pe stradute inguste si curate si pavate cu piatra cubica, in timp ce porti un pardesiu strans pe talie si zambesti unui copilas. dragostea nu-ti aduce mic dejunul la pat. dragostea nu iti zambeste intr-o cafenea si nu iti trimite mesaje dragute scrise pe servetele. dragostea habar n-are cate cubulete de zahar obisnuiesti sa pui in ceai si care e culoarea ta preferata. dragostea e rautacioasa si rea si dragostea doare.

nu.

dragostea alearga cu tine de mana prin ploaie. dragostea te duce in brate pe plaja si se intinde pe nisip langa tine cand soarele iese din mare. si e dragostea cea care te invata sa inoti si sa sari de pe stanci si sa invingi toate fricile din lume. dragostea nu uita cand e ziua ta si nici ziua in care ai cunoscut-o. dragostea e fiecare zambet si e imbujorarea obrajilor tai. dragostea e in fiecare rochita inflorata pe care o porti. dragostea stie sa-ti cante la chitara versuri atunci compuse, doar pentru tine. dragostea stie ca ti-e frica de intuneric si nu-ti da drumul nicio clipa atunci cand luminile se sting. dragostea stie cand sa te sarute pe frunte si nu pe buze. dragostea iti cunoaste lobul urechii, clavicula, gatul, incheieturile mainilor, soldurile, colturile gurii, umerii, degetele, pielea, bataile inimii. dragostea iti recunoaste mersul, vocea si rasul de la departare. dragostea iti stie parfumul, iti suporta glasul atunci cand fredonezi o melodie si adoarme cu tine la telefon, spunandu-ti povesti. dragostea e binevoitoare si buna si dragostea vindeca.

nu.

p.s. Mi s-a spus ca nu stiu sa iubesc. Stiu, doar ca n-am iubit pana acum. Nu va iubesc, si cand imi spuneti ca ma iubiti, asta ma opreste de la a va iubi. :)

Previous Older Entries