Kilometrica Ţiganiadă

29 Noi 2009 17 comentarii

by zânaa in când zâna nu doarme., cutiuta muzicala., fairy's, supa de pui pentru suflet de copil

*Îşi face apariţia un prezentator la costum, frezat, gelat à la Elvis, cu un zâmbet laaarg şi tâmp pe faţă, gen Gicuţu* : Oameni din toate micro-regiunile Galaţiului, luaţi-vă frumuşel gecile de fâş din cuier, fesurile şi fularele şi purcedeţi binevoitori spre centru pentru că…*suspans, publicul freamătă* sunt Zilele Oraşului!!! *publicul e in delir* Vă aşteaptă o ofertă bogată şi diversificată de îmbulzeală, mirosuri variind de la mici, pastrame şi fripturi la mere caramelizate şi colaci secuieşti *publicul saliveaza*, tarabe plantate pe o rază de câţiva kilometri, pline cu toate prostiile cumpărabile de care nu aveţi şi nici nu veţi avea vreodată nevoie, zgomote începând cu sunete scoase de o ceată de ţigani care se vor trib mayaş sau Compay Segundo sau cine ştie ce şi continuând cu muzică populară agăţată de stâlpi (Sasha a desluşit misterul), răcnindu-ţi în ureche în acordurile tarafului de la Clejani şi să nu uităm de oferta de cefe-late gata să profite de înghesuială pentru a pune vreunei puicuţe mâna pe fund, cocalari care şi-au scos gagicile în lume şi le cumpără câte un briz-briz kitchos ca să le arate dragostea, piţipoance care umblă la braţ cu alte piţipoance, toate îmbrăcate cu geci de fâş până deasupra buricului, etalându-şi colacii (mai ceva ca ăia secuieşti) în speranţa că le va pune vreun nene bucălat mâna pe fund şi diferite alte specii relativ umane, purtătoare de stafilococi hepatici, aviară, porcină, hiv, tbc et caetera, gata să-şi împartă viruşii cu miile de persoane strânse claie peste grămadă pe Brăilei. Nu rataţi!!! Oferta este limitată! *publicul, înnebunit,  se îmbulzeşte pe străzi, prezentatorul rânjeşte mulţumit*.

Mă îngrozeşte dar mă şi amuză pe de-o parte toată ţiganiada asta de zilele orasului. Mii de oameni prostiţi atât de uşor, manipulaţi în masă, scoşi în stradă de mirosul micilor şi al vinului fiert, chieltuindu-şi alocaţia/salariul/pensia pe nimicuri nefolositoare, doar ca să “simtă atmosfera de sărbătoare”. No, asta deja nu mai e sărbătoare, e un bâlci ordinar, pardonnez-moi!

Singurul lucru care îmi place e că s-au aprins beculeţele, chiar şi-aşa sărăcăcioase cum sunt. Şi ceaţa care îmi dă frâu liber imaginaţiei şi chef de spus poveşti. Şi ca fericită posesoare al numelui Andreea, e ziua mea. Şi mă bucură asta pentru că ştiu că o sa mi-o petrec alături de Dianele din viaţa mea, care au reuşit să-mi pătrundă pe sub piele şi în suflet şi s-au transformat în Daia şi Sasha şi mai apoi în leprele supreme fără de care nu-mi concep week-end-urile şi fără de care poveştile mele ar rămâne nespuse pe vârfurile buzelor. Şi ştiu că o să-mi vină şi el să mă îmbrăţişeze strâns-strâns şi să cânte cu mine Tenacious D. Şi or să mă ducă într-un loc călduţ şi primitor, o să le spun poveşti şi or să mă facă să râd şi-o să mă simt iubită şi înconjurată de prieteni, aşa cum vroiam.

E sfârşit de toamnă, ceaţă şi ferestrele sunt aburite..